#BuneManiere
Ordinea
Paula își cunoaște, încă de mică, sarcinile. Ea știe de la părinții ei cât de importante sunt ordinea și curățenia în casă, așa că încearcă să le păstreze mai tot timpul. Desigur că Paula ar prefera să fie afară la joacă, în loc să își facă ordine în cameră, dar a găsit câteva metode eficiente care îi ușurează munca și le împarte cu tine!
CUM FACE PAULA ORDINE
Dimineața, după ce s-a trezit, deschide fereastra 5-10 minute, indiferent cât de frig este afară. Își face patul imediat, nu amână și nu lasă asta în seama părinților. Îndemânarea i-a devenit un exercițiu.
După ce servește micul-dejun, își duce cana și farfuria la chiuvetă. Uneori le spală mama, alteori, chiar ea.
Când se întoarce de la școală, Paula își lasă pantofii în debara, jacheta în cuier și se schimbă în haine de casă. Dacă s-a murdărit în timpul zilei, își pune hainele murdare în coșul de rufe. Dacă nu, le așază la locul lor. Ghiozdanul Paulei nu rămâne niciodată rătăcit în hol, ci ajunge în camera fetei, la locul lui.
După ce servește prânzul, Paula adună firimiturile și pune fața de masă în sertar. Vasele nu vor sta în chiuvetă până la sosirea părinților, ci le va spăla Paula.
Paula nu așteaptă niciodată să o roage părinții să-și curețe camera. Cu pași mici, zilnici, Paula păstrează ordinea, iar asta îi ușurează programul. Ați încercat să vă faceți temele într-o cameră dezordonată, la un birou pe care sunt împrăștiate cărți, caiete și creioane? Aceste obiecte v-ar distrage atenția și nu ați da randament.
În baie, după ce a folosi prosopul, Paula îl agață la cuier pentru a se usca, în niciun caz nu îl lasă făcut ghem. Dacă sulul de hârtie igienică s-a terminat tocmai când ea folosea toaleta, Paula îl va schimba.
După teme, Paula își pregătește ghiozdanul pentru următoarea zi de școală, apoi preferă să se joace în camera ei. Uneori, invită colege în vizită. Când joaca se termină, Paula așază fiecare jucărie la locul său, în cutii sau sertare. Așezarea obiectelor la locul lor nu durează mult, iar rezultatul este minunat: o cameră primitoare și ordonată!
De prin cărți adunate
Zânele nu bat la ușă
după Silvia Kerim
Bunica a trecut pe la fetiță să îi aducă un borcan cu magiun de prune. Văzând dezordinea din cameră, își lovi palmele ca atunci când vezi pe neașteptate ceva neplăcut.
– Să știi că mă supără ce văd, spuse bunica. Dacă sosește zâna din poveste?! Zânele nu bat niciodată la ușă… așa că trebuie să fii oricând gata să le primești.
– Păi…îngână fetița, negăsind alt cuvânt.
– Niciun „păi”! zise bunica. Hai să facem repede ordine și-apoi am să-ți spun povestea cu zâna care trece dintr-o poveste în alta. Ea trebuie așteptată cu odaia curată și sufletul pregătit…
Fără alte vorbe, fetița strânse prin cameră la repezeală, apoi se așeză lângă bunica. Abia aștepta să asculte povestea.
Deodată ușa se deschise fără zgomot. Nu era mama. Era Fram, ursul polar. Intră în odaie cu mersul lui greoi și legănat. Privi în jur nemulțumit. Fetița îl pofti să se așeze.
– N-am timp să stau. Am venit să văd dacă ai făcut ordine. Îndată zâna care trece dintr-o poveste într-alta va sosi pe aici. Drumul cel mai scurt e pe la tine prin odaie.
– Când ajunge? întrebă fetița, dar ursul dispăru fără urmă.
Cât ai clipi, ușa se dădu la o parte și zâna cea cu părul auriu, ochi albaștri și obraji trandafirii străbătu camera. Bucuroasă că odaia ei e hotar între două povești, fetiței i se păru că zâna seamănă cu mama. Dar bucuria ei se duse repede, căci se trezi din vis.
Fetița privi învălmășeala din odaie. Puse cuburile prin cutii, piticii, iepurașii și ursuleții de pluș în coșulețul lor… Păpușile la fel. Hainele le agăță în cui, batistele netezite le așeză pe raft, în dulăpior.
Într-un târziu, sosi și mama. Se opri înmărmurită în prag, cu ochii țintă la rânduiala din odaie. Nu-i venea să-și creadă ochilor, așa ordine era!
– Te pomenești ca a venit o zână bună și ți-a șoptit să mă ajuți? glumi mama, zâmbind de bucurie.
Mama știa că întotdeauna începutul este mai greu. De acum încolo va găsi hainele și jucăriile frumos aranjate, fiecare la locul ei.
Nu știa însă că zâna chiar trecuse prin odaie și că, în drumul ei dintr-o poveste într-alta, o învățase pe fată că zâne sunt multe, ele vin și se duc neauzite ca ninsorile. Doar mama e una singură, așa cum unul singur e soarele, care topește zăpada.