De acasă până la școală, Cristina are de parcurs 4 stații cu autobuzul. La ora la care ea pleacă spre școală, majoritatea adulților pleacă spre muncă. Deci, în stație este multă lume care așteaptă autobuzul 42.

Sosește autobuzul. Oamenii se înghesuie spre uși pentru a urca, se împing și se calcă în picioare. Cristina cunoaște bine regulile. Ea știe că prima dată trebuie să facă loc celor care coboară, abia apoi să urce  în mijlocul de transport în comun. Deasemenea, a așteptat să urce primele persoanele mai în vârstă decât ea. Cristina călătorește cu abonament de elev. Nu a mai găsit loc pe scaun, așa că se prinde cu mâna de o bară. Își ține rucsacul în mână, pentru a nu-i deranja pe ceilalți călători. Ascultă muzică în căști, la un volum potrivit. Încearcă să nu deranjeze pe nimeni.

Doi băieți de gimnaziu se proptesc cu ghiozdanele de ușile autobuzului. Ascultă muzică la difuzorul telefonului, vorbesc tare și râd zgomotos. Cristina îi privește cu suspiciune, dar nu îndrăznește să le spună ceva. Unul dintre băieți tușește fără să pună mâna la gură. Mama unui copil de grădiniță îi face observație, însă băiatul îi răspunde nepoliticos. Urmează Stația Minerva. Mulți oameni coboară aici, iar cei doi puștani care au blocat ușile îngreunează procesul. Spre ghinionul lor, de la această stație urcă domnul controlor.

– Bună dimineața, vă rog să prezentați legitimațiile de călătorie!

Cei doi „viteji” sunt invitați să coboare la următoarea stație și primesc amendă. Autobuzul 42 își continuă drumul în liniște. Cristina mai are puțin până la destinație. Se îndreaptă spre ușa din spate.